Exodul românesc al ultimelor decenii- de după decembrie 1989 – a avut ca ținte predilecte Europa de Vest, SUA ori Canada, în timp ce estul îndepartat a fost mai degrabă o destinație întâmplătoare decât o soluție existențială. Un român în Japonia e de aceea ușor de privit ca un rătăcit într–o lume exotică, într-o aventură aidoma celei asumate de Spătarul Nicolae Milescu, în secolul al XVII-lea, primul călător român in China, dar care nu a ajuns si in Japonia. Mărturiile românilor despre experiențele lor japoneze nu sunt multe, cutura și civilizația acestei lumi orientale fiind destul de greu accesibilă pentru un călător european. Cartea adună relatări legate de experiența autorului ca bursier, dar și despre ceea ce a însemnat aventura întâlnirii cu o cultură, o civilizație greu de înțeles pentru care, spune autoarea, nici 25 de ani n-ar fi de ajuns. Japonia îi facilitează Adrianei Stoica întâlniri și cu alte lumi mai mult sau mai puțin exotice, Thailanda, Vietnam, China, India, Malaezia, Coreea- vizite care pun și mai ușor în evidență constrastele și ce face diferența specifică: „ Japonia ni se părea foarte liniștită, chiar cam plictisitoare și îngrozitor de previzibilă și ne gândeam care e viața adevărată? ”